În viață până la moarte

În viață până la moarte

Cum să încetezi vreodată de a te recompune, de a căuta să arăți „cine” eşti, de a-ți mobiliza puterile, amintirile, dorința, în ceea ce [Paul Ricoeur] numeşte „insolența” unei pofte de a trăi care câteodată este o luptă, o agonie, dar care nu e mai puțin una dintre formele profunde ale acestei lipse de griji pe care o numeşte aici bună dispoziţie? Și cum, aproape în același timp, să accepți să lași locul unui alt sine pe care nu-l cunoști, a altora diferiți de tine, cum să accepți să te faci nevăzut în fața celorlalți, în această lipsă de grijă, în această detașare de sine care ar fi cealaltă formă fundamentală a bunei dispoziții?

Olivier Abel

În momentul sărbătoririi celor 90 de ani ai săi, [Paul Ricoeur] spunea celor câtorva prieteni adunați la un loc: „Există simpla fericire de a fi încă în viață și, mai mult decât orice, iubirea de viață, împărtășită cu cei pe care-i iubesc, atâta vreme cât îmi este dată. Viața, nu este oare ea darul inaugural?”

Catherine Goldenstein
20,00 RON
cu TVA
  • Security policy (edit with Customer reassurance module) Security policy (edit with Customer reassurance module)
  • Delivery policy (edit with Customer reassurance module) Delivery policy (edit with Customer reassurance module)
  • Return policy (edit with Customer reassurance module) Return policy (edit with Customer reassurance module)

Cum să încetezi vreodată de a te recompune, de a căuta să arăți „cine” eşti, de a-ți mobiliza puterile, amintirile, dorința, în ceea ce [Paul Ricoeur] numeşte „insolența” unei pofte de a trăi care câteodată este o luptă, o agonie, dar care nu e mai puțin una dintre formele profunde ale acestei lipse de griji pe care o numeşte aici bună dispoziţie? Și cum, aproape în același timp, să accepți să lași locul unui alt sine pe care nu-l cunoști, a altora diferiți de tine, cum să accepți să te faci nevăzut în fața celorlalți, în această lipsă de grijă, în această detașare de sine care ar fi cealaltă formă fundamentală a bunei dispoziții?

Olivier Abel

În momentul sărbătoririi celor 90 de ani ai săi, [Paul Ricoeur] spunea celor câtorva prieteni adunați la un loc: „Există simpla fericire de a fi încă în viață și, mai mult decât orice, iubirea de viață, împărtășită cu cei pe care-i iubesc, atâta vreme cât îmi este dată. Viața, nu este oare ea darul inaugural?”

Catherine Goldenstein
PR-INM-A01
Fișa tehnică
Traducător
Dorel Bucur
An apariție
2017
Ediție
I
ISBN
978-606-8944-06-7
Format
13,0 CM x 20,0 CM
Număr pagini
136
Tip copertă
Broșată

„Să-l iubeşti pe celălalt, cel care-mi va supraviețui. Această componentă „agapè” a renunțării la propria supraviețuire completează „detaşarea” de dincoace de moarte: nu e doar o pierdere, ci câştig: eliberare pentru esențial.”


„Dacă ´a învăța în sfârșit să trăiești′ înseam¬nă a învăța să mori, a asuma acest lucru acceptând moartea absolută fără salvare, fără înviere, fără mân¬tuire, împărtășesc atunci întreaga dimensiune nega¬tivă.”


„Poate ar fi trebuit mai întâi să fie aleasă viața în detrimentul scrisului, pentru a se putea într-o zi să scrii și să trăiești. Trecerea tuturor, și a mea de ase¬menea, prin afazie? Dar nu cumva chiar din această stare ies atunci când scriu paginile acestea? ′Doliul scriiturii′ în vederea doliului memoriei? Căci nu suntem puternici. Trebuie să ne înclinăm mai mult sau mai puțin, înainte de a înfrunta furtuna.”

De unde să încep această tardivă ucenicie? Cu esențialul, acum imediat? Cu necesitatea și cu dificultatea de a face doliul după un a-vrea-să-exiști după moarte? Cu bucuria – nu, mai degrabă buna dispoziție legată de harul nădăjduit de a fi în viață până la moarte?

Paul Ricoeur

Clienții care au cumpărat această carte, au cumpărat și